Mesajul emoționant al lui Cornel Constantiniu pentru tinerii muzicieni
Solistul Cornel Constantiniu, în vârstă de 80 de ani, cunoscut ca „frumosul muzicii ușoare românești”, a fost profund afectat de trecerea în neființă a bunului său prieten, Horia Moculescu, decedat pe 12 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani. Cornel îi poartă o recunoștință imensă pentru sprijinul oferit în momente dificile.
Recunoștința pentru Horia Moculescu
Horia Moculescu a fost un susținător dedicat al carierei lui Cornel Constantiniu, difuzând piesele sale la radio și televiziune, mai ales după ce artistul s-a îmbolnăvit de Parkinson și nu a mai putut urca pe scenă. Soția lui Cornel, Domnița Constantiniu, a declarat că vestea morții lui Horia l-a întristat profund pe artist, aducând lacrimi în ochii acestuia.
Apelul către tinerii muzicieni
Prin intermediul soției sale, Cornel Constantiniu a transmis un mesaj sincer, îndemnând la respectarea și aprecierea generației anterioare de artiști. El a subliniat că foștii artiști, care au contribuit semnificativ la cultura muzicală a României, merită mai multă recunoaștere. Cornel și-a exprimat dorința ca tinerii muzicieni să creeze melodii care să dureze cel puțin 40 de ani, asemănătoare cu cele din trecut.
Critica față de uitarea artiștilor
Constantiniu a menționat că nume mari din muzica românească au fost date uitării, cum ar fi Aurelian Andreescu, a cărui voce deosebită și piesele memorabile sunt rareori pomenite. El a întrebat retoric dacă țara își respectă trecutul, sugerând că nu este cazul în niciun domeniu.
Starea de sănătate a lui Cornel Constantiniu
Cornel Constantiniu se confruntă cu probleme de sănătate de peste 30 de ani, fiind diagnosticat cu Parkinson. Starea sa de sănătate este staționară, iar Domnița a explicat că el nu are restricții alimentare semnificative. De asemenea, a menționat că au reușit să gestioneze tratamentul medical, având un aparat care nu mai necesită intervenții chirurgicale.
Concluzie
Mesajul lui Cornel Constantiniu subliniază importanța recunoașterii contribuției artiștilor din trecut și nevoia de a păstra vie memoria acestora, în contextul trecerii lor și al uitării în care sunt adesea lăsați.
