Destinul lui Mircea Crișan
Mircea Crișan, un talentat actor și umorist român din Generația de Aur, a murit la 89 de ani, pe 22 noiembrie 2013, în Düsseldorf, Germania. Destinul său a fost unul dramatic, sfârșind într-un azil de bătrâni, uitat de majoritatea celor care cândva îl aplaudau.
Origini și carieră
Născut pe 8 august 1924 într-un vagon de tren care traversa Maramureșul, Crișan a crescut în lumea spectacolelor ambulante, având părinți care lucrau la un parc de distracții. A început să lucreze ca vânzător de mezeluri, dar talentul său a fost remarcat rapid când a debutat ca figurant la Teatrul Evreiesc de Stat. Între 1944 și 1946, a studiat la Conservatorul de Artă Dramatică, având-o ca profesoară pe celebra Maria Filotti.
După absolvire, a jucat pe scenele marilor teatre din București, devenind o figură emblematică a anilor ’50 și ’60, datorită umorului său rafinat și ironiei subtile. A colaborat cu nume de seamă ale vremii, precum Nicolae Stroe și Puiu Călinescu.
Exilul și uitarea
În 1964, a fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române pentru contribuțiile sale în domeniul teatrului. Totuși, în 1968, în timpul unui turneu la Teatrul Olympia din Paris, a ales să nu se mai întoarcă în România, stabilindu-se în Germania și germanizându-și numele în Mircea Krishan. A continuat să joace și să colaboreze cu artiști de renume, dar România părea să-l fi uitat.
În 1995, s-a întors temporar în țară pentru a lansa caseta De la Crișan… adunate, dar acest moment nu a fost suficient pentru a-i redobândi popularitatea.
Ultimii ani de viață
Mircea Crișan a suferit de boala Alzheimer în ultimii săi ani, petrecându-i într-un azil de bătrâni. A fost înmormântat în cimitirul evreiesc din Düsseldorf, păstrându-și identitatea. La moartea sa, posturile culturale germane i-au adus un omagiu, în timp ce în România a fost aproape complet uitat. Conform Europei Libere, generațiile mai tinere nu sunt familiarizate cu contribuțiile sale artistice, iar nimeni nu a încercat să reediteze lucrările sale celebre.
Concluzie
Destinul lui Mircea Crișan este un exemplu trist al modului în care artiștii pot fi uitați de societate, chiar și după o carieră strălucitoare. Impactul său asupra teatrului românesc rămâne, însă, un capitol important în istoria culturală a țării.
