Amintiri despre Anca Parghel
Anca Parghel, solista de jazz renumită pentru vocea sa unică, a decedat în urmă cu 18 ani, în 2008, la vârsta de 51 de ani, după o luptă cu cancer ovarian. Mormântul său se află în Cimitirul Bellu din București, un loc de reculegere pentru cei care au admirat-o. Pe piatra funerară sunt gravate versurile lui Nicolae Labiș: „Eu nu mai sunt, e un cântec tot ce sunt”, alături de chipul ei și un portativ muzical, simbolizând pasiunea sa pentru muzică.
Viața personală și cariera
Anca Parghel s-a căsătorit la vârsta de 18 ani și a devenit mamă la 19 ani, având doi băieți, Ciprian și Tudor, care au moștenit dragostea pentru muzică. Artista a declarat că i-a crescut pe cei doi băieți ca pe niște frați și iubiți, punând accent pe o educație pozitivă, fără critici dure. De asemenea, a menționat că a trebuit să îmbine cariera cu viața de familie, fiind și profesoară pentru studenți.
Ultimele zile și lupta cu boala
În ultimul său interviu, Anca Parghel a vorbit despre diagnosticul ei grav, menționând că a suferit o intervenție chirurgicală în București și că a luptat cu optimism împotriva bolii. Deși medicii o considerau un caz grav, ea a refuzat să accepte pronosticurile negative și a continuat să aibă planuri de viitor, sprijinită de cei doi fii care o îngrijeau.
Amintiri din vis
Ciprian Parghel, fiul său, a declarat că o visează adesea pe mama sa. În vis, Anca nu îi transmite mesaje, dar uneori pare tristă. După aceste vise, el resimte o stare de disconfort sau oboseală, fără să știe exact de ce.
Concluzie
Moartea Ancăi Parghel a lăsat un gol imens în muzica de jazz din România, iar amintirile despre ea continuă să trăiască atât prin muzica sa, cât și prin poveștile fiilor săi care îi poartă moștenirea artistică.
